Stiu ca e duminica, dar nu pot sa nu scriu ce am pe suflet, aseara am aflat o stire proasta, cum ca o persoana draga din familie a trecut de partea cealalta, ceea ce ma socat a fost ca era bine isi revenise dupa un soc cerebral, dar dupa inca o zi din viata ei sa stins, doctorii au spus ca nu aveau ce sa ii mai faca, eu nu am incredere in doctorii nostrii stau si asteapta sa le bagam cat mai mult in buzunar, ca de, asa au fost invatati, ii urasc, dar sa nu uite, ca Moartea nu ii ocoleste nici pe ei !
Mi-a fost foarte greu sa vorbesc cu persoana care si-a pierdut mama, incerc sa ma pun in locul ei, dar nu pot sa imi imaginez, din fericire parintii mei sunt langa mine si nu vrea sa ma gandesc cum ar fi viata mea fara ei, cat de dureros e sa nu poti fi langa ea, sa nu o poti conduce pe ultimul drum, distanta e mare si nu poate sa fie prezenta, nu stiam cum sa o consolez, ce sa ii spun, cum sa fac… e dureros si in acelasi timp ne face sa ne gandim ca acest moment inevitabil se va intampla.
Toti spunem ca intelegem, simtim cum moartea trece pe langa noi, lasand victime, nu stim sa apreciem viata decat in momentul cand cineva cunoscut sau ruda trece in nefiinta. Ma gandeam la moarte, nu imi este frica de ea, dar oare, cand se va intampla sa vie acel moment as mai fi tot atat de sigura pe mine?
NewAyDa 
Recent Comments